13 aprilie 2014

Numele meu este...

Numele meu este Floris. Numele meu este Floris și astăzi zâmbesc. Numele meu este Floris și astăzi zâmbesc mai mult decât deobicei.  Port un nume de floare, un zâmbet pe față și o vibrație în suflet. Asta mereu. Doar că astăzi toate sunt amplificate.

Zâmbesc pentru că am toate motivele din lume. Sunt făptură plămădită din Dumnezeu; am o familie superbă și cu toate că suntem în 3 părți ale țării, ne unește o undă a dragostei, un nume de familie și prenumele care începe cu același „flo”; puținii prieteni pe care îi am sunt magici, atenți și frumoși; mă trezesc alături de cea mai pufoasă ființă de 15 ani, același tors, aceeași ochi verzi, același năsuc umed, sentimentul pe care îl am alături de ea mereu diferit, mereu nou, mereu proaspăt; trăiesc într-un oraș micuț, însă fermecător, oraș care îmi liniștește universul interior și îmi întărâtă determinarea și încăpățânarea; am abilitatea de a mă bucura încă de lucrurile banale, de simplitate: mă relaxez stând la geam, citind o carte, mă descarc conducând, mă încarc analizând un alt suflet frumos, mă împărștiu ascultând muzică, mă adun la mirosul unei ciocolate calde, tac la auzul ploii, râd când tună, țip când iese soarele, deschid ochii larg la fiecare curcubeu, tresalt la fiecare ciripit, adulmec fiecare liliac înflorit în mai, jefuiesc din priviri fiecare magnolie, mămânc ca un copil ascultător fiecare portocală și mă bucur pentru fiecare măr pe care îl găsesc în bucătărie. Chiar dacă nu e bucătăria mea. 

Port cu greutatea unei conștientizări recente un nume de floare. Floris, în latină chiar floare. Îl port ca pe un talent, ca pe un dar scump ce mi-a fost încredințat să îl folosesc cu grijă. Probabil de aceea nu l-am primit cu bucurie de la început. Probabil de asta nu las pe oricine să mă numească așa. Este ceva de preț ce trebuie pronunțat de un alt suflet valoros. A se citi un suflet care are valori. Iar pentru cei care tot nu înțeleg, nu mă refer la cele materiale. Floris este ștampila pe care am pus-o și o voi pune mereu peste o creație proprie. Este numele care reprezintă partea frumoasă, creatoare, artistă a sufletului meu, care lasă loc Danei să se agite, să se înnece în propriul haos, să picteze în culori neasortate imagini, să murdărească și să păteze, să marcheze alte vieți. Floris este cea care face din mucegai flori.

Vibrația o am în suflet este de la Mama Natura. Am fost născută cu ea. Să nu am astâmpăr. În special în interior. Să simt și să resimt mereu câte ceva. Să vibrez la lucruri întâmplătoare, simple. Acel ceva care mă face să izbucnesc și să râd nebunește în metrou, să mă uit curioasă la o persoană care se află la un metru de mine, să mă doară când văd niște ochi mari, negri că sunt triști, să mă înduioșeze o pisică ascunsă sub o mașină, un câine în ploaie, un copil nefericit. Vibrația, neastâmpărul acela care mă face să mă las acaparată de durerea altora, s-o adaug durerii mele. Vibrația aceea care îmi dă un aer șmecheresc, ironic și un licăr în privire.

Numele meu este Floris. Și zâmbesc. Larg. Și port pe lângă toate acestea și un buchet de flori în brațe. Nu, nu buchetul de zâmbete ale celor dragi, ci un buchet de flori din sufletul imens a unei persoane dragi. Buchetul acela pe care îl râvnește orice femeie, pe care îl duce pe brațe în drum spre casă, pe care îl vrea în văzul lumii ca aceasta să știe că ea este o ființă iubită. Să știe că cineva, o persoană aflată în marea asta de lume a supraviețuit din prețuire pentru ea și și-a vărsat sufletul printr-o privire blândă, un zâmbet sincer, o îmbrățișare strânsă și un buchet splendid de flori.

Așadar, numele meu este Floris și deși car pe umerii mei și poveri și tristeți și pe voi toți, eu zâmbesc. Pentru că numele meu este Floris, pentru că am vibrația aia care nu mă lasă să mă plictisesc, pentru că am fost surprinsă de eroul meu și pentru că duc acasă cel mai frumos buchet de flori.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu