Poate că nu mă diferențiez de o alta. Poate nu mă diferențiez față de tipa pe care o vezi în fiecare dimineață travesând strada. Poate că nu mă diferențiez nici față de fosta ta. Poate că fizic sunt mult mai banală ca ea, poate chiar și sufletește. Poate că nu mă disting cu nimic față de altele, aceleași trupuri plăpânde purtătoare de tocuri, aceiași ochi curioși, aceleași glasuri domoale sau stridente, aceleași capricii...
Poate nu mă disting cu nimic fața de tipa pe care ai iubit-o înaintea mea. Sau poate cu totul. Nu contează. Un lucru îți cer. Iubește-mă! Iubește-mă altfel! Transformă-mă prin iubire și uită-te la mine cum n-ai privit-o pe ea.
Îți cer să mă iubești! Iubește-mă cum am nevoie sau pleacă! Întoarce-te la ea! Întoarce-te sau vezi-ți în continuare de drum... sau iubește-mă așa cum trebuie!
Iubește-mă, căci am sânge de moldoveancă, sunt aprigă și nestatornică, sunt foc de paie și ploaie de vară, sunt fulger și ninsoare, sunt iubită și mamă, prietenă și tovarășă, toate în același timp. Iubește-mă când sunt tăcută. Înceată. Calmă. Iubește-mă că atunci ardeleanca din mine te va iubi încet, domol, te voi înconjura cu afecțiune și te voi strânge în brațe cu încet, însă cu tărie, ferm.
Iubește-mă ca pe o rusoaică! Privește la chipul meu și spune-mi că sunt frumoasă. Frumoasă în ochii tăi. Privește-mi buzele roșiatice, ochii mari de copil, pierde-te în castaniul lor, împletește-te în genele mele, mângâie-mi obrazul și conturează-mi fața cu degetul arătător. Zi-mi că am frumusețea unei rusoaice.
Iubește-mă ca pe o franțuzoaică! Admiră-mi eleganța. Eleganța gesturilor. Eleganța rochiilor. Eleganța care mă definește. Clasică, simplă, dar elegantă. Spune-mi că aș merge cu grație prin străzile Parisului și pălăriile mele s-ar asorta perfect cu decorul localului unde ne-am mânca croissantul.
Iubește-mă ca pe o spaniolă! Simte cum îmi clocotește sânge hispanic în mine și ia-mă la dans. Pe ritmuri latino zi-mi că mă iubești. În pași de salsa ajută-mă să mă destind. Provoacă-mă în pași de tango! Condu-mă într-un vals al iubirii și nu-mi da drumul. Niciodată!
Iubește-mă ca pe o țigancă! Da, iubește-mă și atunci când ca un copil nesăbuit alerg în ploaie desculță! Ca o țigancă alerg, îmi ud zurlufii, strig, te strig, râd și mă stropesc în bălți. Iubește-mă așa stropită cu picături de noroi, de fericire, de raze ale sufletului, iubește-mă împroșcată în nebunia mea copilăroasă. Iubește-mă, ia-mă în brațe cu toate că te cotrobăi în buzunarele de la pantaloni, căutând să îți fur o batistă uscată!
Iubește-mă ca pe o englezoaică! Te rog, iubește-mă chiar și atunci când sunt rece și distantă, chiar și atunci când mă închid în mine, chiar și atunci când prefer canapeaua și pisica în detrimentul brațelor tale în jurul meu. Iubește-mă și așteaptă-mă să-mi dau seama că nicăieri nu e mai bine decât lângă tine, nici cea mai scumpă canapea nu o să-mi ofere comoditatea și siguranța pieptului tău și a mâinilor tale puternice. Nicio pisică, nici cea mai stilată și superbă nu o să-mi dea iubirea ta, căldura emanată de inima ta înflăcărată.
Te rog, te rog iubește-mă așa cum am nevoie! Iubește-mă, căci sunt o floare și mă deschid și înfloresc doar la razele dragostei, iar dacă înfloresc am să-ți înmiresmez viața, am să-ți înviorez căminul și am să-ți colorez viața!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu