Mâzgălesc fără încetare agenda, îmi tot exersez semnătura pe o filă de parcă aș vrea să mă asigur că încă sunt eu, că nu m-am pierdut pe undeva sau că m-am transformat complet. Știu că în ciuda tunsorii noi, a noii garderobe sau a locuinței schimbate, în ciuda faptului că sunt diferită de cea de ieri, cea de acum 2 ani, cea de dinainte de tine, undeva încă sunt eu. Așa că mă semnez fără încetare ca o obsedată.
Din când în când ridic ochii spre tine. Încă ești în capătul celălalt al mesei, însă mă întreb pentru cât timp? La fiecare respirație mă aștept oarecum să te ridici și să pleci. Și să mă lași. Așa. Derutată. pierdută. Semnând. Mi-e teamă că o să mă acuzi că nu sunt persoana care ți-ai imaginat. Că nu vezi un viitor împreună, nu cel pe care ți-l dorești. Și o să pleci. Și o să mă lași. Semnând. Poate doar așa mă voi regăsi.
Nu ți-am promis nimic. Nici măcar că voi intra în viața ta. Dar am ajuns să mă dau ție, trup, inimă, suflet. Mai puțin gânduri, opinii. Spune-mi, am gresit? M-am lăsat sculptată, însă poate că la un moment dat dalta a ajuns la caracterul de oțel și te-ai poticnit. Ce faci, vei pleca?
Vei pleca doar pentru că pașii mei nu sunt mereu în tandem cu ai tăi, chiar dacă avem aceeași direcție? Ai pleca doar pentru că uneori rămân în urmă ca o copilă bosumflată sau alteori, plină de entuziasm, ți-o iau înainte?
Nu ți-am promis nici perfecțiune. Nici măcar dorința de a tinde spre ea. Pentru că nu aș fi eu, înțelegi?! Aș fi o altă persoană, nici semnătura nu ar mai semăna cu o mâzgăleală haotică, ar fi un nume scris caligrafic. Doresc o îmbunătățire a ceea ce deja sunt, nu o schimbare fundamentală, așa că, te rog, nu mi-o cere. Pentru că s-ar putea la un moment dat să o fac.
Nu ți-am promis o viață liniștită. Pentru că nu pot promite astfel de lucruri, când eul meu nu este liniștit. Poate doar o viață frumoasă, cu clipe memorabile. Clipe mai puțin plăcute, bune sau fenomenale. Tot ce-ți pot promite acum este o liniștire a sufletului meu în prezența ta.
Însă nu mă ține în suspans. În nesiguranță. Mă termină. Mă termină să știu că exista posibilitatea să te retragi. Să pleci. Ce-ți cer e doar iubire și siguranță, nu mă lasa să cred că mi le poți lua oricând.
Poate de asta și semnez într-una, nu doar ca să mă regăsesc. Tu poate în următoarea clipă te ridici și pleci, însă semnătura îmi va fi loială, va rămâne.
Surse foto: Pinterest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu